Autori  .  Google  .  Facebook  .  Youtube  .  Yahoo  .  Gmail
logo logo
 

Aceasta pagina este deschisa pentru orice autor de poezie !

Puteti trimite textele pe adresa de email rackheta@gmail.com

Administratorul paginii isi rezerva dreptul sa nu publice materialele trimise.


Aceasta pagina este dedicata in primul rind elevilor pe care-i indemnam sa scrie !

Autor: Mihai Ciobanu

...pe la 30 de ani tiram dupa mine o umbra logo cit un munte de sare, cu timpul s-a mai estompat, s-a mai micsorat si s-a transformat intr-un vis ce stralucea printre boabele de roua logo ce se rugau dimineata in cimpul de maci...


Aici m-am nascut eu, adica in Zimnicea. Copilaria mea s-a petrecut pe malurile Dunarii cu undita-n mina, la pescuit. Erau apoi dunaricile, lacurile din apropierea Dunarii, unde iarasi pescuiam. Si bineinteles padurea de pa malul Dunarii, unde ne jucam zilnic.

Iata citeva imagini :

Sol roditor, ape bogate in peste.



logo logo













Parcul si Primaria



logo logo









Liceul(revista este scoasa de Prof.Luci Anton)

logo














    

Copilăria

paparudă rugă ploaia să ne curgă ploaie cu clăbuci ţărâna să-îmbuci păcate adânci Copilaria ! şi apa năvălind în chiote pe străzile drepte ale oraşului, ne bălăceam în neştire pe străzi împânzite de ape , flota întregii lumi n-ar fi rezistat elanului nostru din hârtie cu pătrăţele.

O ! câtă bogăţie , Noe însuşi s-ar fi simţit ruşinat de sărăcia sa, atunci totul era doar sărbătoare şi bucurie fără hotar şi silozul falnic ce se ridica pe chei cu miriade de încăperi, bogăţiile simple ale întregii lumi se adunau aici pentru a ne încânta, unde mai puteai să intri până la gât în grâu, ascunzându-te-în-joc ? Şi Soarele, mâncat de vârcolaci , geamuri afumate, bătrâne speriate, vacile mugind, copii hârjonind. Copilăria ! şi această uitare de sine între raze învăluinde, ca lauda pe buzele celui bun, un nuc bătrân, ne-mbrăţişa vara-n amiază, la umbra lui laptele-în răsărit de Soare avea aroma dimineţii împrăştiată-n rouă şi plopii, înalţi şi demni , ce străjuiau cu tandreţe jocurile noastre ermetice, pe nisipul umed, am privit îndelung un cal sorbind liniştea din miriştea nopţii, sunt gesturi care vorbesc despre puritate Copilăria este această îmbrăţişare tăcută a fiinţelor, a lucrurilor într-o zi de mai murgule să-îmi stai, să-îmi stai în genunchi, spinarea să-ţi frângi, să mi te încalec şi să mi te farmec. Şi noptile , vara-în miros fragil de măureaţă iarba chilugă a unei copilării petrecută la marginea pământului , cu gingăşie îţi respiră numele rătăcitor pe nemărginitele câmpii ale sufletului acest privilegiu al ochiului fără cearcăn, stelele înveşmântându-se-în noapte, această uitare de sine între stele scăpărătoare. Sunt clipe când plinătatea astupă găurile timpului, bucurii care ne fac să uităm că există un mâine. Copilăria ! această oază de netimp în mijlocul oamenilor. Om ! ţi-e frică de umbrele mâinilor tale ce se ridică-n lumină norocul nu va poposi însă decât pe aceasta mână întinsă pentru a sprijini , pe aceste braţe ce se sfârşesc în îmbrăţişare sunt cuvinte pe care te temi să le rosteşti, gesturi pe care le refuzi , dar iubirea este această plinătate a lucrului în noi, această căldură în leagănul lumii. Copilăria ! fericirea este aici , ca un izvor care aşteaptă să fie sorbit. Şi dimineaţa, asemenea drumului străjuit de sălcii, în care tălpile se scăldau în nisip crud sărutând zorile. Si acest miracol al luminii întrupându-se parcă din parfumul florilor, aceste aripi sunt enigme de nedezlegat. Spuneţi-mi, ce este această sărăcie care umple sufletul de bucurie şi cum susurul se transformă în plenitudine. Şi lumina , într-o poiană , transformându-se-în unduitoare valuri Valuri vălurele curg printre nuiele, visele-mi cu ele, valuri vălurind visele-înspumând lumina-înflorind. Şi miracolul care se lăsa mângâiat în amiaza de vară, în podul casei, pe pleavă, lumina ţesea atunci o sărbătoare făra griji între ţigle şi stuc. Copilăria ! şi fragilitatea macilor însoţind grâul, ca un cântec pe buzele bucuriei gărgăriţă , mărgăriţă Copilăria mea este fără de sfârşit , ea se întrupează în fiecare dimineaţă din fluviul care se revarsă în lumină. Şi aceste sunete , de la începutul lumii , pogorând la picioarele copilăriei , pentru a binecuvânta caii – păscând, pământul – răsuflând, fluviul – susurând, cerul – scânteind, peştii – înotând. Sunt spaţii închise, ca o promisiune, înflorind pe chipul unui copil. Sunt gânduri minore ce lasă dureri fără de care nu putem fi flori. Sunt vise blajine care se prelungesc dimineaţa în fericire şi bucuria înfrunzind buzele. Copilăria ! Şi fetele tinere mirosind a busuioc…. pelinul străjuind între rufe curate puse la păstrat. Seara , cu fetele mari la iubit, le-am văzut înspumate , muncite în cornul lunii seri în care dragostea se întrupa în flori de nalbă. Şi pădurea , tainic ancorată între două maluri, o promisiune în zeamă de mure, a unei zâne zână bălăioară, veşnică fecioară, mângâie-mi privirea, şi dăm nemurirea. Şi vraja acestor poiene, unde lumina se transforma în urzeală de aur , mireasă fiind mireasma. Şi postovolul , în argint mişcător de oclet, îl aruncase un unchi şiret la zătoane. Şi soarele , salutând amiaza în vârful unui băţ, gnom aducând lumii un mai pur înţeles verde prund ,verde prund sălcii bătrâne în mugur rotund verde prund , verde prund plopi înverzind un cer în afund. Iubirea este această restituire. Copilăria ! Şi acest ŞI fără de sfârşit Am plâns în uitarea amiezii, un câine de care n-am ştiut că trebuie să mă feresc. Şi miracolul acelei seri de vară , în asfinţit, crapi somnoroşi, aurii înnobilând mâini tremurând de bucurie, ca o ofrandă ; îşi găsiseră adăpost pe fundul unei bărci scufundate, unde mâinile unui ştrengar au gâdilat uşor norocul. Şi ciudatele dantele din nisip umed , şiroind printre degete îmbătate de bucurie. Şi sufletul prietenului meu fascinat de străvezimea de cleştar a apei, întrupându-se-în-plopul-pasăre pentru a mărturisi despre puritate strigaţi bocitoare tremurătoarea zare să-o sfâşiaţi diform ucide-ţi toţi pruncii ce-în astă clipă dorm doar flacăra , pe-întinsul-luncii , în tremur de zbor. Copilaria ! Şi această transparenţă a sufletului care se termină-în cântec. Şi picioarele gingaşe ale copilăriei în nisipul rece în dimineaţa de iulie. Toţi copiii s-au născut primăvara, o călătorie , ca un cuib de rândunea în plesnituri adânci , care unesc copilăria cu zborul şi depărtarea. Lăudat fie numele tău fântână din care se adapă iubirea. Copilăria ! Şi această aplecare spre tainic, ia aminte : dacă te scalzi într-o baltă să nu te uiţi decât spre mal de nu , ştima bălţilor cu chip curat de zână te va atrage în larg vrăjindu-te cu glas duios până te-înneci , până te-înneci. Şi vechea cetate răsuflând netim sub pământ cele cuptoare nemuritoare trupuri topind suflete suind nemuritoare plaiuri zidind dor ce nu doare moartea logodind cu viaţa nuntind cele cuptoare nemuritoare. Sunt şoapte pe care le auzi în absenţă, mângâieri pe care numai singuratatea le scoate la lumină. Copilăria ! Acea limpezime de cristal a ochiului, şi gropiţele ce străjuiesc orice zâmbet. Un ţigan uscat de dorul peregrinării, singurătatea sărutând drumul pentru a-l transforma în colb strălucitor tocilarul , tocilarul a sosit tocilarul. Şi destinul era cu noi , mângâindu-ne cu caldură pe creştet. Şi ochii acestor copii ; priviţi-i adânc, în ei destinul şi-a găsit lăcaş pentru veşnicie. Şi noaptea , la ceasul când orice veşmânt cade în desuetudine… în desuetudine ; vise curate, vise zburate visele mele, eliberatele , eliberatele Şi fulgerul urmărind urmele paşilor mei îmbătaţi de torentul verii, o salcie bătrână s-a unit cu focul pentru a mântui , pentru a mântui. Şi străzile oraşului în unghi drept, străjerii oamenilor pândind vârsta pentru a ne ridica la ordine , pentru a ne ridica la ordine. Copilăria ! spaţiu închis în hârjoană. Şi nopţile , sacre , de focuri, buimăciţi între aşteptare şi somn împânzeam străzile înaintea soarelui, arzând în focul unor rituri uitate, împreună cu colăceii în care se întrupa infinitul, spre a serba bucuria omului, spre a serba bucuria omului. Era drumul atunci, ca un fir de nisip. Erau plopii, ce străjuiau înflăcărind acel drum. Erau sălcii pletoase , plângânde şi era , peste toate , domnind şoptitor , pădurea. Copilăria ! şi farmecul străvechiului fluviu , renăscându-mă din lumină Şi tandreţea cu care copilul se supunea destinului desenând cercuri, imaginând lumi în nisipul marelui fluviu simţeam în susurul lui un adevăr dincolo de această aparenţă fluidă. Orice comunicare înseamnă curgere , dar adevărul este acest susur pe care-l auzi acelaşi , aşezându-te în punctele tari ale lumii. Şi cum să nu vezi buzele sorbind nemurirea din undele-i vaste copilăria mea este acest fluviu , copilăria mea este acest fluviu Dunăre , Dunăre apele-ţi tulbure ne duc la vale ne mână-în cale nemuritoare turme mioare se varsă-în mare marea cea mare strajă-în hotare cea horă mare Dunăre – zare oşti neromane le scalzi în cale, stâlpi la hotare nemuritoare oşti neromane ca viţa de vie în acea Dacie Dunăre , Dunăre murmure , murmure dacii din noi suflete noi să se zidească să se-întărească oasele tinere înnemurească. Copilăria ! acest privilegiu , ca o floare de nufăr între genele somnoroase ale Soarelui. Şi peştele , dimineaţa, salutul soarelui este cântecul de sirenă al vieţii i se supun în egală măsură lucrurile , fiinţele. fus , fus sfârlaifus sfârr , sfârr … a meliţa meliţare a timpui timpurare a fulgui fulgurare.


2. Din eroare in eroare , tot mai aproape de stiinta cea mare - Stiinta lui Dumnezeu.

O femeie matematician a demonstrat ca gaurile negre teoretizate de Hawking nu pot exista. Asa ca este greu de spus despre ce stiinta vorbim in astfel de cazuri cind bisbiim la marginea unei lumi pe care nu o putem pipai. Ceea ce Hawking spune ca este cert pentru ca a calculat el, altcineva spune ca este imposibil tot pe baza unor calcule. Miracolul vietii nu poate fi explicat prin darwinism, o teorie rudimentara si niciodata dovedita. Faptul ca suntem capabili sa ne adaptam nu rezulta ca am aparut din pura chimie: ADN-ul este esenta divina pusa in noi, aparitia lui nu poate fi explicata. Putem sa aratam ca si el a evoluat in timp, sistemul hormonal se pare ca a fost precedat de eicosanoizi, etc. Dar esenta noastra, strict informationala nu poate fi pusa la indoiala. Daca initial a fost o "nuca" care a explodat(de ciuda probabil pentru ca si ea a simtit cit de mare este Dumnezeu), adica big-bangul, asta nu contrazice teoria creationista. Poate ca nuca aceea continea energia vitala pentru orice, adica ADN-ul si genele. De ce nu ar fi "undele energetice" care creaza spatiul compatibile cu omniprezenta lui Dumnezeu ? De ce aparenta deplasare a materiei spre margini, asa zisa "deplasare spre rosu" , fara ca universul sa fie din ce in ce mmai rarefiat nu ar fi materia primordiala care ar trebui sa fie capabila sa se reproduca, sa genereze spatiu, timp si gravitatie ? Si daca viteza cu care se extinde universul este din ce in ce mai mare atunci de ce ar exista o limita absoluta , adica 300000 km/s ? Poate cineva sa explice de ce din nuca , care a cazut din nucul din curtea mea pe pamint a crescut tot un nuc si nu un zarzar, sau o pisica ? "La inceput a fost cuvintul...", oameni buni, nu pamintul si nu altceva, si din el s-au creat toate cite sunt, intelegeti ? Cum putem explica echilibrul cosmic altfel decit prin planul unui arhitect inteligent ? Nuca aceea initiala avea in ea codul genetic pentru toate si forta de multiplicare pe care numai un Dumnezeu atotputernic i-o putea conferi. Nu avem de ce sa nu-l consideram pe Hawking , fratele nostru. Faptul ca el spera sa explice odata si odata totul, este minunat. Daca va reusi sau nu , nu stiu, dar stiu ca la capatul drumului il asteapta zimbetul minunat al lui Dumnezeu. Eu ii doresc sa ajunga acolo.

Stephen Hawking


Asta-i poezia fraţilor eu vreau să produc uimire, emoţii tari, catharsis sau măcar un mic semn de-ntrebare o reacţie oarecare sunt proprietarul de cuvinte şi imagini amare răsplata cerută sunt aplauze sau/şi înjurături sfruntate dar totu-i cu schepsis când simţi "pielea de găină" să ştii că eu sunt de vină virusul meu îi atât de puternic încât la cel mai mic gest te ia în proprietate dar nu-ţi face griji eu sunt trenul spre Marte vom călători împreună înapoi spre frunza de nuc ne vom îmbăia în lanul de grâu plin de maci şi nu ne vom mai teme de blânda ţărână nici măcar atunci când ploaia o umflă şi ne-o lipeşte de mână de pleoape de gură... eu sunt dorinţa ta de pe urmă sunt ultimul tren care te-aşteaptă în gară trenu-i tapetat cu verbele care vor scoate din tine bozonii Higgs citeşte cu gura pân' la urechi pentru ca sufletul tău să palpite-n 3D să scriem pe sufletele noastre liber la verde


Rasa pura,

Apare un armasar pur-singe in acest videoclip, un armasar negru superb. Imaginati-va ca am avut un astfel de armasar pina pe la 12 ani. Nici nu va dati seama cit era de sensibil si de inteligent. Ingenunchia ca sa -l pot eu incaleca. Cind ma intreceam cu alti copii, mergeam noaptea pe miriste cu caii, nu-mi sedea nimeni in fata. E si asta o nebunie a sufletului. Poate ca atunci am invatat tot ce stiu despre frumusete si puritate, despre dragoste si comuniune, despre compasiunea tulburatoare a omului singur sub nemarginirea cerului instelat.



Si frumusetea e-n noi, ca un abis, in care ni-i frica sa ne privim.

Si melodia este frumoasa, ascultati-o, merita.

Amr Diab-Osad Einy


Frumusetea care ucide

Ma uit pe geam la nucul din gradina, la trupul lui curat, cum se indoaie in bataia vintului siberian. Aud cintecul care-i incalzeste fiinta, dar el e singur si e sleit de lupta.


După dedublare Lingoarea neştiută a lumii Se prelinge silenţios în mine Afară e vântul, îngheţul şi sila Cu mişcări lente şi blânde dansul meu tandru se topeşte în dansul tău moale Umbra mâinilor tale se îndoaie în umbra sufletului meu cald Umbra trupului meu cade la picioarele tale încrucişate în rugăciune Ne desfacem amândoi în neverosimil suntem doi într-unul înşurubându-ne -n coarda sitarului albastru din care s-a născut lumea.

Si melodia este frumoasa, ascultati-o, merita.

Jacob Gurevitsch - Lovers in Paris


Linkuri recomandate:

www.matematica-scolara.com

Autor: Mihai Ciobanu

Cartea: Descântarea şerpilor(vol.7).


În lumea oaselor libere... când m-am împrăştiat printre îngeri am început să fabric din oase fluiere la început am făcut asta ca o joacă aşa dintr-o combustie interioară ciudată în împraştierea generală trebuie să ştiţi că dincolo oasele plutesc liber e lege şi legea... ştiţi cum e cu legea se respectă dar mai sunt şi evazionişti ca-n orice spaţiu Banach când am început să cânt la fluier toţi s-au adunat în jurul meu îngerii şi ce mai ramâne din oameni după marea descărnare viermicală şi după ce oasele încep
marea migraţie browniană din spaţiul Banach poate n-o să vă vină să credeţi dar toţi mi-au comandat fluiere aşa că am construit o făbricuţă acum am zece şi-am devenit cel mai bogat patron (la cinci lei fluierul e şi normal) din spaţiul Banch dar să vă spun un secret al doilea de fapt acolo cu banii nu poţi să faci nimic dar eu fac altceva ăsta este al treilea secret arunc banii în buzunarele unor politicieni generali şefi de state ei întreţin războaiele iar eu am din ce în ce mai mulţi clienţi treaba merge ca unsă vă spun şi nu e vorba numai de războaie mai sunt şi alte chestii şeicii lumii ştiu de ce... atenţie însă tot ce v-am spus nu poate fi folosit pentru că am nişte drepturi de autor şi-n cer nu e ca pe pământ sus nu poţi să plagiezi iar pedepsele sunt exemplare... hai pa vă aştept...


Autor: Mihai Ciobanu

Cartea: Privesc destinul la jarul unei ţigări(vol.6).


Poemul din sângele meu ai intrat în sângele meu la lăsarea serii îţi faci de cap în suflul sistolic şi-mi dai palpitaţii nu te văd eşti doar senzaţii tari faci nebunii în plin poem eu scriu pentru că nu ştiu altfel să comunic cu tine şi scriu şi iar scriu iar tu-mi dai ghionturi în plasmă şi te joci cu culorile-n sângele meu ce se scurge-n poem te rog să te mişti delicat să nu răneşti fluturii-aceia albaştri din sângele meu ce se metamorfozează-n metafore poemul din sângele meu eşti tu şi ce dulce e zâmbetul tău dar să nu zâmbeşti prea mult pe acolo c-o să fac diabet iubito eşti sadică şi joci periculos mă săruţi cu foc pe globulele albe până la incandescenţă mai bine să cântăm la fluturi un poem de iubire tu poţi să mă acompaniezi plescăind din buze iubito nu-mi mai încap în sânge cu tine-n poemul acesta zălud să-l îngânăm în şoaptă din buze albastre să-l fluerăm din coaste pe sânii tăi rotunzi s-alunecăm în vis ca nişte zei ce-n parc se hârjonesc pe role... adânciţi în copiii albaştrii care se vor naşte.


Autor: Mihai Ciobanu

Cartea: Ploaia de lumină(vol.5).


Drumul purificat în vechi ritualuri am dat foc drumului ca să ştii pe unde să-mi vii şi ca să nu ne urmărească umbrele unde-am trăit rătăciţi în vechiul oraş te-aştept iubito la ultima răscruce pe vechiul drum să ne ţinem de mână fraţi siamezi în roua dimineţii până-n ultima clipă şi dincolo de timp... ne-aşteaptă castelul clădit din cuvinte, din poemele magice de sub salcia veche unde ne-am sărutat mai întîi poemele scrise într-o viaţă de om pentru tine... ai grijă iubito când vii să cânţi cântecul de iubire care face pomii să-nflorească şi iarba să crească pentru ca drumul pustiit de mine să arate ca o mireasă ai grijă să se regenereze pădurea...


Cartea: Ochiul ascuns al UniVersului(vol.4).


Simple întrebări, la ce bun aripile dacă eu trebuie să cobor adânc în mine ca să descopăr minunea? Eu cânt despre lumină, dar în peştera verde din mine găsesc uneori cuvintele magice ce se bronzează la lumina de simpatie din ochii lui Dumnezeu, şi- atunci la ce mai e bun Soarele? Miracolul se află uneori la capătul unor scări pline de prundiş şi muşchi verde-crud de pădure pe care cobor uneori pentru a descoperi cuvântul cu iz de cafea prăjită ce susţine Universul, şi-atunci, ce motiv avem să ne temem? Nu asta este dincolo de big-bang? Uneori mă trezesc cu o dorinţă infinită să fiu fântână, dar atunci ce rost ar mai avea setea?


Autor: Mihai Ciobanu

Cartea: Pestera mirarii(vol.3).


Biblioteca lui Dumnezeu, ...și nu ne lăsa pe noi pradă ispitei, și parcă-L văd, într-un șezlong, cum lecturează sufletele, miliarde de miliarde de suflete, unele mai creative decât altele, am înţeles în sfârșit care-i răsplata, răsplata finală, am observat că-L citește mai des pe Eminescu, pe Nichita, uneori zâmbește împreună cu Ion-Luca, alteori se roagă cu Brâncuși, ce altceva ar putea fi, decât rugăciune, gestul acela tandru, când închide ochii și pipăie, mi se pare normal, firesc, căci după chipul și asemănarea Sa suntem făcuţi, plus un dram de libertate, se citește pe chipul Său cât este de surprins când îl prizează pe Urmuz și este în culmea încântării când îl adulmecă pe Mateiu, da, ăsta-i secretul, sufletul nemuritor nu-i altceva decât o carte din nemărginita bibliotecă a lui Dumnezeu.


Autor: Mihai Ciobanu

Cartea: Diamante din lacrima de cerb(vol.2).


Şarpele vieţii, m-am trezit cu un surâs în plus, în lanul plin de maci ce străjuieşte destinul, catapultat de verbe sidefii în plin poem, sunt chiar desfrâul de sub iarba verde, sunt şarpele încolăcit pe drumul vieţii, lumina care intră-n trup închis în grupul iubirii femeie şi iese ameţită în culoare, sunt şarpele vieţii încolăcit pe trupul costeliv al morţii, am găsit fântâna din care se naşte lacrima iubirii, scufundată-n singurătatea câmpiei plină de maci, am mâncat miez de vară şi miez de zi, pe fundul mării, împreună cu rechinul meu pereche, am stârnit valuri de iubire pe malurile oceanului planetar, şi-am anunţat la radio şi pe TV că mă însor, şi iubirea a aplaudat îndelung, când a văzut că am floarea-soarelui în loc de ochi albaştri, sunt rob într-o stâncă prăjită în ulei de cocos, mă voi preface-n fântână, înzăpezită într-o lacrimă de virgină ce mă aşteaptă încă din copilărie, căci mi-a fost hărăzită după toate rătăcirile firii, am trădat, sunt vinovat, voi fi spânzurat de cântecul ciocârliei cu funia cea mai tandră făcută din picături de rouă, adunate, afişând un zâmbet ciung, de curcubeul vesel de pe floricelele albastre care surâd pe marginea drumului pe unde-am rătăcit cât am fost copil, o veşnicie şi ceva printre pletele blonde ale lumii, brăzdată de drumuri neştiute, şi nemarcate, şi nestrăjuite de agenţi de poliţie.


Autor: Mihai Ciobanu

Cartea: Singur ca un riu subteran(vol.1).


Nelinişte, Fântâna aceea, care aşteaptă tăcută în mijlocul câmpului buzele însetate ale unui melc Poate că melcul acela care iese acum din fântână este casa lui Dumnezeu Doar că el a uitat calea Şi caută într-una fântâna aceea, care este rana vie a lui Dumnezeu Când melcul acela va auzi cum şuieră buzele Lui pe trupul omului Va deveni templu Aşa cum eu aştept cu auzu-încordat Poate că eu sunt coarda din care s-a născut Cuvântul, chiar tunetul din care s-a născut lumina.


O carte si un autor.

Recomandarea anului 2019.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.


































O carte si un autor.

Recomandarea anului 2019.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.
















O carte si un autor.

Recomandarea anului 2018.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.












O carte si un autor.

Recomandarea anului 2018.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.






O carte si un autor.

Recomandarea anului 2018.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.












O carte si un autor.

Recomandarea anului 2018.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.




























O carte si un autor.

Recomandarea anului 2018.

Va recomandam un volum de versuri si un autor.
Un volum de versuri recomandat de editura
Andorsis si-l puteţi comanda la adresa de mail rackheta@gmail.com.
Cartea va fi trimisa prin posta/curier cu semnatura autorului.











Am ales cateva poeme dedicate operelor lui Brancusi extrase dintr-un poem mai amplu.

Il voi publica ulterior, poate insotit de un comentariu mai vast.



Brancusi-Poeme despre operele lui Brancusi: un document PDF




Citeva poeme scurte insotite de colaje.

Au fost scrise prin '70 cu taieturi din ziare.

Pe vremea aia nu puteai cumpara o masina de scris si nici sa detii asa ceva fara sa declari la militie.

Masina de scris era periculoasa pentru dictator.



Poeme scurte: un document PDF